vineri, 30 septembrie 2011

Dacă-i tratezi cu respect, oamenii fac la fel

Spălătoria gratuită din București are clienți fideli

Cam 20 de persoane vin în fiecare zi să spele câte-un braţ de rufe la curăţătoria gratuită de pe Calea Griviţei din Bucureşti. Clienţii fideli au acum statut de "beneficiari".

Programul începe la 8 fix şi ţine până pe la patru după-amiaza. Timp suficient pentru cei care pot răbda un drum de o oră de-acasă până pe Calea Griviţei, la numărul 216, să spele două sacoşe cu haine. De la inagurare, adică de acum trei luni, aproximativ 3.200 de oameni au mers la spălătoria socială din sectorul 1, unde sunt zece maşini cu capacitate mare, de zece kilograme, dar şi cinci uscătoare.

Datele arată că, în fiecare zi, aproximativ 20 de oameni merg la curăţătorie şi au de spălat, în medie, cam două încărcături de haine. Bătaia cea mai mare se dă însă pe maşina dedicată hainelor pentru bebeluşi.

Cine sunt clienţii

Ca să beneficiezi de programul gratuit de curăţătorie, trebuie să-ţi faci programare la telefon sau direct la doamna Teo, administratorul punctului de lucru. Doamna Teo e stresată. Nu-i place să apară în ziare. Îi place, însă, să stea de vorbă cu "beneficiarii". I-a învăţat cum se spală hainele, albe cu albe, coloratele separat, unde se pune detergentul, unde balsamul şi cum trebuie să pornească uscătorul.

"Dacă-i tratezi cu respect, oamenii fac la fel", explică administratorul principiul de bază după care funcţionează spălătoria.

Cei 3.200 de oameni care au venit din iunie să-şi cureţe gratuit garderoba sunt din tot Bucureştiul, nu doar din zonă. Unii vin cu autobuzul din Ferentari, alţii de la Chitila. N-au apă curentă, n-au nici bani de detergent, dar au copii care trebuie să meargă curaţi la şcoală. În pungi mari adună, de două ori pe săptămână, boarfele murdare din casă. Le cară prin autobuze şi tramvaie, apoi fac drumul înapoi acasă.

"Sunt şi oameni fără casă care vin să spele, dar n-am probleme cu ei. Chiar mi-au părut speriaţi, aşa. Acum vin beneficiarii să spele haine groase, pături. Vine iarna", spune doamna Teo. Ca Maria Voinea, de exemplu. Şi-a înghesuit în plase lucru şoa rele şi-a venit să le spele. N-are apă în curte. Are doi copii de şcoală şi doi de grădiniţă. De două ori pe săptămână, vine la doamna Teo, stă cam o oră – o oră jumate şi gata. Aici s-a şi împrietenit cu Sanda, din Chitila, care ia şi ea autobuzul către Griviţa o dată pe săptămână. Doamna Teo le anunţă din biroul ei plin cu pungi de detergent şi coşuri din plastic când e gata programul de uscare. De pe banca din curte, locul în care fetele beau o cafea călduţă, sar ca arse. Îşi iau boarfele şi-au plecat acasă.

50 de huse de scaune

Doamna Teo le ajută să-şi aranjeze încărcătura şi ia la mână plasa altui beneficiar: "A venit unu’ odată, a intrat aşa pe poartă, cu un sac în spate. Avea de spălat 50 de huse de scaune şi aflase că e moca. I-am explicat: Dom’le, aici e pentru oameni săraci. A vrut să-şi încerce şi el norocul". Sursa: evz.ro

Legume uriașe în grădina unui brașovean

În grădina lui Constantin Gheorghe, din Stupini, Braşov, te simţi ca un Gulliver în Ţara Minunilor. Omul are în bătătură nişte dovleci care zici că nu se mai termină, cel mai lung măsurând 1,35 metri, şi o sfeclă furajeră care cântăreşte 14 kilograme.

Secretul pentru toate aceste năzdrăvănii - ne spune agricultorul- este dragostea şi îngrăşământul natural cu care le îngrijeşte. Răsădit în primăvară din seminţe bavareze, dovleacul a crescut în câteva luni cât Făt-Frumos într-un an. Are acum 1,35 de metri şi cântăreşte peste 5 kg, în timp ce un exemplar obişnuit nu e mai mare de 30-40 cm.

“Am primit seminţe de la un prieten din Germania. Nu le-am pus îngrăşământ, nu am fertilizat pământul şi m-am trezit cu ditamai dovleacul, de-am rămas şi eu surprins”, ne-a declarat Constantin Gheorghe. Dacă dovleacul este cea mai lungă legumă din grădină, sfecla furajeră este cea mai grea. Aceasta cântăreşte aproape cât nepoţica lui de 6 ani, 14 kilograme. Sursa: libertatea.ro

Inscripționarea valorii energetice obligatorie pe alimentele din UE

Alimentele preambalate din Uniunea Europeană vor avea inscripţionate obligatoriu pe ambalaj valoarea energetică şi cantităţile de grăsime, acizi saturaţi, carbohidraţi, proteine, zahăr şi sare.

Consiliul Competitivitate, reunit joi la Bruxelles, a aprobat, fără dezbatere, un text de compromis menit a oferi garanţii că etichetele alimentelor au inscripţionate informaţiile esenţiale 'într-un mod clar şi lizibil', în urma unui acord cu Parlamentul European stabilit în a doua lectură, se arată într-un comunicat al Consiliului. Aprobarea în cadrul Consiliului înseamnă practic că noile reguli privind etichetarea alimentelor sunt adoptate, urmând să intre în vigoare la 20 de zile după publicare lor în Monitorul Oficial al UE, aşteptată la sfârşitul lunii noiembrie. Majoritatea noilor reguli vor deveni aplicabile la trei ani după publicarea lor.

Principalul obiectiv al noilor reguli este de a le permite consumatorilor să facă alegeri echilibrate şi mai sănătoase în privinţa regimului alimentar, se arată într-un comunicat al Consiliului.

Pentru a atinge acest obiectiv, alimentele preambalate trebuie să aibă în viitor inscripţionate pe ambalaj valoarea energetică şi cantităţile de grăsime, acizi saturaţi, carbohidraţi, proteine, zahăr şi sare. Ca principiu general, valoarea energetică şi cantităţile de nutrienţi vor trebuie exprimate la 100 de grame sau la 100 de ml, însă suplimentar pot fi indicate pe porţie. Sursa: money.ro

joi, 29 septembrie 2011

Sfaturi de la cei mai mari angajatori

Au tot ce şi-ar dori: mâncare gratis, săli de sport, săli pentru masaj, coafor, facilităţi pentru spălat rufe şi doctori la dispoziţie. Dar nu este vorba despre celebrităţile de la Hollywood, ci despre angajaţii Google de la sediul din Mountain View.

Aceştia sunt încurajaţi să-şi petreacă 20 la suta din timpul petrecut la serviciu lucrând pentru un proiect propriu, pe care şi-l aleg singuri. Nu este de mirare, prin urmare, că Google se află pe locul al patrulea în topul celor mai bune companii pentru care să lucrezi, realizat de revista Fortune.

Primul loc îi aparţine companiei de software SAS care oferă asistenţă medicală gratuită la sediu, atât pentru angajaţi, cât şi pentru familiile acestora, facilităţi pentru îngrijirea copiilor, la un preţ scăzut, centru de fitness, bibliotecă şi tabără de vară pentru copiii angajaâilor.

Este rentabilă o astfel de strategie pentru companiile respective? Potrivit autorilor topului, SAS a înregistrat rezultate din ce în ce mai bune, de la an la an, preţul acţiunilor sale crescând cu mult peste nivelul concurenţilor.

Companiile care oferă servicii în plus pentru a-şi menţine angajaţii fericiţi au un grad ridicat de productivitate şi inovaţie, o rată scăzută a îmbolnăvirilor în rândul forţei de muncă şi o satisfacţie ridicată a angajaţilor, iar, într-o piaţă unde persoanele cu un grad de calificare mare sunt greu de găsit, acest lucru înseamnă ca sunt capabile să-şi păstreze aceşti angajaţi.

"Nu poţi să ai succes dacă nu ai o forţă de muncă stabilă. Plecările noastre voluntare sunt de 4% sau mai puţin, într-o industrie în care media este de 22%, şi estimăm că, prin acest lucru, economisim milioane de dolari", a explicat Jennifer Mann, vice preşedinte pe resurse umane la SAS, citată de CNN.

Nu este pentru prima dată cînd firmele îşi dau seama că legatura între productivitate şi bunăstarea angajaţilor este puternică. Henry Ford a încercat un astfel de program, pentru a face faţă plecărilor masive din companie, oferindu-le angajaţilor 5 dolari pe zi în plus, într-un moment când asemenea lucruri nu se întâmplau în nicio altă firmă. Însă, departe de joburile din anii 1920, acum forţa de muncă este specializată, iar angajaţii vor altceva.

Printre lucrurile cerute de aceştia se numără încrederea în şefi, înţelegerea cu restul angajaţilor, transparenţa şi corectitudinea angajatorului, lucruri pe care şi Google şi SAS le îndeplinesc.

De altfel, specialiştii sunt de părere că zilele în care există o structură ierarhică sunt terminate. Potrivit lui Laszlo Bock, vice preşedinte HR la Google, o companie nu trebuie neapărat să investească atât de mult în diverse facilităţi pentru angajaţi, pentru a-i menţine fericiţi. "Dacă le oferi oamenilor libertate, te vor uimi", a spus acesta. Sursă: zoare.com

Snacksuri din fructe de baobab

O importantă marcă de cereale se pregăteşte să comercializeze snacksuri pe bază de fructe de baobab.
Acestea conţin o cantitate de vitamina C de şase ori mai mare decât portocalele, putând deveni un aliment miraculos, scrie 20minutes.ch. Proprietăţile fructului baobabului sunt multiple: pe lângă conţinutul ridicat de vitamina C, are o cantitate de calciu de două ori mai mare decât cea din lapte şi fibre, care fac să scadă nivelul glicemiei. Cel puţin aşa susţine firma americană Baobab Foods, sigură de potenţialul acestui aliment, numit şi "pâinea maimuţelor".
Fructele baobabului au un gust uşor acidulat, care este pe placul maimuţelor, dar şi al oamenilor. Se consumă şi seminţele prăjite, care înlocuiesc cafeaua sau din care se poate extrage ulei alimentar. Sursa: jurnalul.ro

miercuri, 28 septembrie 2011

Bucătăria care costă cât o casă

Pentru cei care adoră luxul, Colosseo Oro este bucătăria care le va satisface toate pretențiile. Este făcută din aur de 24 de karate și costă peste  400.000 de euro.

Luxoasa mobilă - aparținând producătorului cu sediul în Londra, Marezzi Design- a fost prezentată la un târg de specialitate din capitala Marii Britanii weekendul acesta. Realizată din aur de 24 de karate, bucătăria este considerată cea mai scumpă din lume la prețul de peste 400.000 de euro, adică valoarea unei vile dintr-o zonă rezidențială a Bucureștiului.

Toate suprafețele au fost date cu 12 straturi de lac, iar un robinet creat de arhitectul Zaha Hadid – numit de revista „Time” persoana cea mai influentă a anului 2010 – costă aproximativ 7.000 de euro. Finisajele sunt făcute cu cristale Swarovsky, piele de crocodil și sticlă venețiană.

„Cred că bucătăria ar trebui să aibă propriul suflet și să transforme camera într-o experiență emoțională, o sărbătoare a familiei”, a declarat Paul Marazzi, fondatorul Marazzi Design, pentru presa britanică. Acesta și-a deschis fabrica de mobilă din Londra în anul 1996, fiind de 18 ani un nume important în domeniu, Anul trecut a primit premiul pentru Cel mai bun designer din Europa.  Reprezentanții companiei nu se tem că nu vor avea clienți, având în vedere faptul că modelul Tamara Ecclestone tocmai și-a comandat o cadă de baie în valoare de 1,2 milioane de euro ce urmează a fi instalată în locuința ei din Londra. Sursă: adevarul.ro

Mănânci alimente în funcție de sentimente

Dulce, sărat, picant, acru, cremos, crocant, elastic... Pofta compulsivă de a „devora” asemenea alimente sfidează orice logică, orice regulă de nutriţie, orice regim alimentar, semănând mai degrabă cu dependenţa, ca în cazul consumatorilor de narcotice, al fumătorilor şi al alcoolicilor, pentru că atunci când „murim” de poftă pentru un aliment, creierul nostru îl vizualizează şi ne este foarte greu să ne mai gândim la altceva până când nu ajungem să ne potolim pofta, explică psihoterapeuţii. La fel de bine, astfel de pofte „imperative” sunt deseori „oglinda” stărilor sufleteşti care ne încearcă în momentele când ne îndopăm în neştire cu alimentul după care tânjim. Doctorul în psihoterapie Dorothy Virtue a găsit puternice legături între unele tipuri de alimente şi stări emoţionale specifice.
De pildă, pofta de alimente crocante, tocmai bune de a fi zdobite între dinţi, trădează o stare de stres, resentimente, amărăciune sau frustrare, stări care ne fac să ne „răz­bunăm” pe covrigei, floricele şi alte „crănţănele”. Zgomotul produs de strivirea acestor produse „descarcă” tensiunile nevoase, liniştind creierul.

Poftă pentru alimente cremoase, cum ar fi îngheţata sau brânza, au persoanele anxioase, pline de nesiguranţă, ruşinate sau vinovate. Consumul acestor produse „pufoase” le produce confort şi relaxare, pentru că laptele din care sunt făcute conţine L-triptofan, care, în combinaţie cu carbohidraţii (cum este zahărul), antrenează secreţia de serotonină în creier, substanţă ce produce senzaţia „de bine”.

Alimentele „elastice”, ca guma de mestecat, jeleurile şi rahatul, sunt „specialitatea” geloşilor, a timizilor care nu au curajul să îşi exprime adevăratele sentimente, a persoanelor confuze sau a celor care văd jumătatea goală a paharului şi a celor care se simt fără nici un motiv ameninţate de ceva rău.

După alimente picante tânjesc persoanele dornice de senzaţii tari şi de viaţă trăită din plin, dar care nu reuşesc întotdeauna să-şi satisfacă aceste dorinţe. De asemenea, gustul pentru acru, iute, sărat sau alte arome picante arată dorinţa de nou şi schimbare.

Pâinea, pastele şi orezul sunt căutate de persoanele stresate, nervoase sau fricoase. Prăjiturelele şi biscuiţii, alimente procesate bogate în carbohidraţi dulci, sunt dorite cu ardoare de persoanele care caută confort şi siguranţă şi care vor să scape de emoţiile negative. Pofta pentru aceste alimente poate trăda însă şi o persoană încăpăţânată, care nu vrea cu nici un chip să facă un anumit lucru.

Ciocolata este „poftită” de aproape toată lumea, de la mic la mare. Ingredientul ei magic este feniletilamina, substanţă pe care o produce şi creierul, şi care induce sentimente romantice, de dragoste. Totuşi, unele persoane „mor” după ciocolată şi când se simt nefericite în dragoste. Ciocolata conţine şi un ingredient asemănător serotoninei produse în organismul uman, difenilamina, care induce starea de calm, iar pirazina, o substanţă regăsită în aroma ciocolatei, activează centrii nervoşi unde se proiectează senzaţia de plăcere.

În fine, nucile, alunele, seminţele şi alte alimente cu texturi asemănătoare sau conţinând aceste ingrediente sunt căutate de persoanele private de bucurii şi plăceri sau de cele care oferă toate acestea, dar nu au parte de reciprocitate. În spatele poftei pentru aceste alimente se pot ascunde sentimentul de singurătate sau însingurarea, nemulţumirea sau îngrijorarea. Sursa: jurnalul.ro