marți, 27 decembrie 2011

Restaurantele din Bucuresti (partea I – mancarea)

“Restaurantele din Bucuresti sunt adesea adevarate colectii de contradictii iar patronii lor niste masochisti ireductibili, atunci cand nu fac ceea ce fac doar din razbunare pe bietii clienti, sau – si nu stiu daca asta e bine sau nu – pur si simplu pentru ca apelul la logica elementara e un lucru peste puterile lor. Totusi, se mananca bine in Bucuresti, daca stii unde sa mergi, si aici poti gasi mai multa mancare buna decat la Viena sau la Munchen, de pilda.”
Asa a descris peisajul gastronomic bucurestean un strain care locuieste in Bucuresti de ani buni. Un om care mananca la restaurant de trei ori pe zi, pentru ca nu are unde in alta parte, si om umblat prin lume cu bani multi in buzunar. Deci cineva care a ajuns prin toate locurile in care se mananca bine si care stie ce spune.
Si alti straini sau romani cu noroc in viata au confirmat cele de mai sus si au spus ca proportia din numarul de restaurante in care gasesti mancare buna, fata de numarul total de restaurante, e mai mare in Bucuresti decat in multe orase mari din Anglia, Germania sau Austria, de pilda, insa mai mica decat la cele din Franta, Italia, Grecia sau Spania.
Ceea ce banuiam noi, cei din echipa Restograf, si deduseseram din tot felul de observatii empirice, a fost confirmat de rezultatele studiilor sistematice pe care le-am vazut in ultima vreme (dintre care unele publicate chiar aici, pe site): bucurestenii sunt total nepretentiosi si foarte toleranti cu mancarea proasta, insa sunt sensibili la ambianta, la amenajare, decoruri si la tot felul de alti markeri sociali si neinduratori la servicii. Spre diferenta de straini, care se intereseaza mult mai mult de ce e in farfurie decat de ce e in jurul ei. Si patronii bucuresteni actioneaza in consecinta: cheltuie mult mai mult cu amenajarea decat cu bucataria si cu mancarea, pana acolo incat uneori li se termina banii inainte de a se apuca si de acestea din urma. Si da, intr-adevar, strainii sunt surprinsi de cat de bine arata restaurantele si cafenelele din Bucuresti.
Legat de mancare, totul se bazeaza si porneste de la o convingere definitiv inradacinata in constientul profesional colectiv si in mintea fiecarui patron de local bucurestean. Ni s-a parut atat de aberanta si de elementar ilogica aceasta constatare, incat la inceput nici nu am considerat ca merita efortul unei verificari sau al unei analize aprofundate. Totusi, nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca patronii si bucatarii bucuresteni nu sunt chiar atat de prosti pe cat crezuseram noi si ca destui clienti le tin partea. Sigur, nu toti clientii, insa surpriza tot de proportii a fost.
Convingerea de neclintit a patronilor si a bucatarilor bucuresteni e ca la intrebarea “Ce preferati, mancare mai multa (adica multe feluri in meniu, din care sa alegeti) si mediocra, sau mai putina dar mai buna?” toti clientii raspund in cor “Multa!” Si toata strategia culinara a cvasitotalitatii restaurantelor bucurestene se bazeaza pe asta! Rar gasesti restaurant sau bistrou in Bucuresti, chiar cu cateva mese, cu mai putin de 100 de feluri in meniu. Si cu calitatea si gustul mancarii in consecinta... Mancare industriala, congelata, semipreparata, facuta in centre care deservesc mai multe restaurante, cu cateva produse ca baza peste care se fac doar niste adaugiri minore ca sa iasa zeci de feluri diferite, deserturi de la supermarket, frisca si maioneza din tub. Model cultural de consum, fara indoiala, pentru care sociologii dau un fundament simplu, si anume frustrarea acumulata de romani in atatia ani de comunism, cand nu gaseau mai nimic de mancare, nici in magazine si nici in restaurante.
Si cu aceeasi explicatie vin sociologii si cand e vorba despre consumul de carne. Peste 90% din mancarurile restaurantelor bucurestene sunt cu carne, multe dintre ele fiind doar carne goala. Sigur, si amintirea saraciei comuniste are un rol aici, insa explicatia mai directa si mai banala e comoditatea celor din restaurante. Carnea e mai usor de gasit si de gatit, mergi mai la sigur cu asta, cu mai putine batai de cap. Si poti cere preturi mai mari pe carne, cu marje mai mari, evident. In tot Bucurestiul, cat e el de mare, abia daca gasesti trei sau patru restaurante vegetariene...
De la acelasi profil social au pornit patronii cand s-au grabit cu totii sa deschida restaurante cu specific si cu bucatarii straine, multe chiar exotice. In acest moment, cele mai multe restaurante din Bucuresti au bucatarie internationala (aici intelege fiecare ce vrea), urmate de cele italienesti si de cele cu bucatarie orientala (asiatica si din Orientul ceva mai apropiat). Cele cu bucatarie romaneasca sunt surprinzator de putine – vorbesc aici de bucataria traditionala romaneasca, cea taraneasca, nu de cea obisnuita, urbana, pe care o gasesti mai degraba in meniurile “internationale”. Insa cele cu mancare traditionala romaneasca adevarata sunt foarte putine, abia daca poti numara cateva. Si asta e cu atat mai surprinzator cu cat toate sondajele (atat cele de pe Restograf, cat si cele ale Unilever Food Solution sau ale altora) arata clar ca prima preferinta a romanilor, la distanta clara fata de altele, e pentru mancarea traditionala romaneasca! Numai ca foarte putini profesionisti in ale restaurantelor rezista tentatiei produselor “traditionale romanesti” oribile de la supermarket, asa ca aceasta bucatarie e compromisa total in Bucuresti, si va ramane asa inca multa vreme, se pare.
Si, fiindca am ajuns aici, iata rezultatele unui sondaj empiric pe care l-am facut noi printre clientii avizati ai restaurantelor bucurestene, atat romani, cat si straini: cel mai multumiti sunt de restaurantele libaneze si de cele din Orientul Apropiat, in general. In aproape toate acestea mancarea e considerata buna sau foarte buna. Ba, chiar mai multi straini au spus ca nu au mancat atat de bine in niciuna dintre capitalele Europei, cand vine vorba despre aceaste restaurante. Si asiaticii stau bine la satisfactia clientilor, cand vorbim doar despre mancare. La polul opus, al nemultumirii, sta mancarea din restaurantele “traditionale romanesti”, dupa cum am spus. Aici, proportia dintre restaurantele considerate ca avand mancare buna, fata de numarul total de restaurante cu astfel de specific, e infima. Restaurantele “italienesti” stau ceva mai bine, insa mai mult datorita pastelor, pizzelor (vad ca e in DOOM 2005 in aceasta forma!) si deserturilor.
In concluzie, poti gasi destula mancare buna si foarte buna in restaurantele din Bucuresti, daca stii unde sa cauti, insa pretul ramane principala opreliste in fata acestor desfatari gastronomice. Cat priveste sanatatea, aici nu mai avem nicio sansa. Nu avem cum sa stim ce ne pun oamenii aceia in farfurie, iar o protectie din partea autoritatilor nu cred ca o poate lua cineva in serios. Chimia a ajuns acolo unde poate sa faca o mancare din prafuri si din picaturi la fel de buna ca una din produse cinstite si facuta cu truda in cuptorul cu gaz, nu doar incalzita in cel cu microunde. Nu prea stiu ce s-ar putea face ca lucrurile sa fie mai putin cinice in aceasta privinta.
Despre servicii, preturi, obiceiuri si altele din afara farfuriei voi scrie in articolul urmator.
sursa: George Butunoiu, wall-street.ro

joi, 22 decembrie 2011

Masa de Craciun: Interviu live cu profesorul Menci pe jurnalul.ro

Jurnalul National: Cum sa mancam corect de Craciun. Vezi ce meniu si-a pregatit profesorul Mencinicopschi (Moderator: Magda Marincovici)

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi va da intalnire la interviul live pe jurnalul.ro, marti, ora 13:00. Subiectul: Masa de Sarbatorile Craciunului fara calorii si pancreatita, dar gustoasa, traditionala si sanatoasa. Profitati de specialistul nostru pentru a va pune la adapost de neplacerile provocate de preparatele inecate in grasimi, de dulciuri si de abuzul de alcool, care ne dau peste cap ficatul, stomacul, pancreasul si ne duc urgent la camerele de garda. Profitati de specialistul nostru pentru a afla cum este posibil sa mananci bucatele delicioase, traditionale si, totusi, sa nu iei in greutate si, mai cu seama, sa nu-ti pui sanatatea in pericol.

• Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi: A doua zi dupa Craciun eu o sa pun pe masa o carne de pasare, curcan. Preparate nu prajite, nu pane, nu gratar cu foc. Am acasa un gratar in care focul nu vine direct in contact cu carnea. Totul in cantitati moderate, nu maldare de mancare. Voi manca si cozonac, daca vom reusi sa-l facem in casa. Nu trebuie sa ne reprimam de la nimic ceea ce ne face placere, dar trebuie sa mancam esalonat, nu sa aruncam totul in noi ca intr-un sac.

Avem suficiente zile sa mancam

• Gheorghe Mencinicopschi: Daca stim ca suferim de boli cardiovasculare, daca am avut un infarct sau un accident cerebral trebuie sa respectam cateva lucruri. Sa nu ajungem sa suferim sau sa agravam bolile cronice. Cu intelepciune, cu moderatie, sarbatorile vor fi sarbatori si ne vom bucura din plin de putinul sau de multul pe care il avem.
Eu sunt convins ca fericirea este o perceptie strict personala. Eu pot sa fiu fericit cu foarte putin, altii sunt nefericiti cu foarte mult.
Atmosfera de sarbatoare este importanta. Credeti ca starea de ebrietate este o stare demna cu care sa intampinam nasterea Domnului, daca suntem credinciosi? E frumos sa intampini Anul Nou beat, pe sub masa?
Este o prostie chestiunea cu caloriile. Conteaza si numarul, da, dar conteaza si calitatea caloriilor. Multi vor mancaruri multe, multe, dar ieftine. Te alegi cu calorii goale. Ce sunt caloriile de calitate? Sa va dau un exemplu. Care e diferenta intre un gram de zahar alb si un gram de curcan? Ambele ne dau 4 kilocalorii. Problema este insa ca cele patru kilocalorii din carnea de curcan ma hranesc. Cele patru kilocalorii ale zaharului alb ma imbolnavesc.
• Gheorghe Mencinicopschi: Ciocolata adevarata ar trebui sa aiba cel putin 70% cacao. De evitat cele care au grasimi hidrogenate. Aromele trebuie sa fie naturale, nu natural identice. Primul pas in favoarea sanatatii noastre este cititul etichetei. Este singurul mod in care putem sa ne informam in privinta a ceea ce mancam.
Nici cozonacul nu e mereu cozonac. Scrie pe el cozonac natural, dar e plin de E-uri. O felie de cozonac de 30 de grame, poate avea si 200 de kilocalorii. Asta nu inseamna ca e rau, e rau daca mancam mult si daca mancam alimentele unul dupa altul. De aceea e indicat sa facem pauza intre alimente, sa mai bem un ceai sau o cafea si sa nu mancam apoi 20 de sarmale!
Eu o sa inlocuiesc orezul din sarmale cu hrisca, anul acesta. Hrisca este una din putinele sursa de rutina, un fel de vitamina care intareste venele. Varicele, chiar si celulita sunt boli care deriva din lipsa acestei vitamine. Ideea este sa nu fie doar carne si grasime. Poti pune in sarmale si legume. Se pot pune si morcovi.
Eu nu prea mai beau, de fapt n-am baut niciodata. Mai beau cate un pahar de vin rosu, dar fara sulfiti. Sampania nu prea imi place - nu am cultura sampaniei. Prefer un vin autentic, rosu, autohton. Cu foarte mare moderatie - niciodata mai mult de 150 de mililitri. Fara apa, pentru ca asa m-am obisnuit.
Apropo, apa nu se bea, apa se mananca. Adica se bea cu inghitituri mici, ca sa se amestece cu saliva si sa ajute la digestie. Nu ajuta foarte mult, daca o dai peste cap.
• Gheorghe Mencinicopschi: Sarmalele trebuie insotite chiar de varza in care sunt facute. Un pat de varza pe care punem sarmalele ajuta la digestie. Daca avem pofta putem sa mancam si putina mamaliguta. Dar mamaliga de azi nu mai e ce-a fost. Inainte era un porumb sticlos, special, care avea alte caracteristici si din care iesea malai integral, care isi pastra tarata. Acum malaiul se face din alt soi de porumb. De aceea mamaliga se face in doua-trei minute, inainte dura mult mai mult.
Deci mamaliga trebuie consumata cu multa moderatie. Daca am mancat friptura, facem pauza. Dupa friptura ar trebui sa mancam cateva bucati de ananas sau kiwi si apoi pauza. Ar fi bine sa facem si o plimbare, este foarte util sa te misti macar 10 minute dupa masa. Ca sa putem sa suportam acest extremism sau terorism alimentar, ar trebui sa facem aceste pauze. Poate unii vor sa danseze, altii sa se plimbe.
N-ar fi bine ca in aceste pauze sa fumam. O cafea se poate, dar atentie, cafea la filtru, fara nimic altceva, poate doar zahar. Dar fara lapte, fara smantana, frisca. Produsele lactate contin o proteina care scoate din actiune cafeina si ii scade foarte mult digestibilitatea. O cafea cu lapte sta si doua ore in stomac.
• Gheorghe Mencinicopschi: Daca te culci cu stomacul plin somnul este nelinistitor, ai tot felul de visuri groaznice si te trezesti mai obosit decat te-ai culcat. Seara ar fi bine sa mancam o salata de legume, chiar si cu ciuperci, care sunt cam neglijate. De exemplu buretele, care pe langa faptul ca are putine calorii, ajuta si la detoxifiere. In perioada rece avem nevoie ca sistemul nostru imunitar sa fie foarte puternic.
Inainte de culcare, am putea sa consumam un fruct. Daca vrem sa ne rasfatam, merge un fruct mai exotic - ananasul. Ananasul ar trebui sa insoteasca mancarurile foarte grase. Ananasul crud (nu cel din conserve) contine niste enzime digestive foarte puternice, are si substante antiinflamatoare, deci ne va calma putin, va destresa organismul la nivel celular.

El ne invita si la hidratare. Si la culcare si la trezire, ar trebui sa ne hidratam.

Tot ce nu e leguma si fruct se considera aliment concentrat. Daca mancam friptura de porc, nu insotim cu amidonoase - cartofi prajiti sau orez. Mai bine folosim muraturi, care sunt si un aliment de sezon. Acestea sunt alimente probiotice, ca si iaurtul. Au si o cantitate foarte mare de vitamina C, chiar mai mare decat portocalele.
Daca nu suportam muraturile, merg legumele sotate sau grilate. Uneori sunt chiar mai gustoase decat carnea in sine si ajuta la digestie.
• Gheorghe Mencinicopschi: Oamenii care au tinut post - e un lucru foarte bun daca ai tinut post, din punct de vedere spiritual, dar trebuie sa fim atenti cand intram din nou in alimentele acestea de sarbatori. Sunt alimente foarte grase,foarte greu de digerat. Ma refer la carne grasa care este deseori combinata cu amidonoase - paine, orez, porumb. Aceste combinatii ingreuneaza si mai mult sarcina sistemului nostru digestiv.
Pentru cei care au tinut post, reluarea alimentatiei obisnuite trebuie facuta ponderat. Ar fi bine ca in momentul in care ne asezam la masa de Carciun sa fim foarte odihniti. Atmosfera sa fie foarte relaxanta, fara zgomote, muzica sa nu fie la 80 - 90 de decibeli.
Ar fi bine sa nu fumam si sa nu stam in fumul de tigara, care afecteaza digestia.
Si rugaciunea la masa ajuta. Rugaciunea actioneaza asupra sistemului nostru nervos central, care afecteaza si digestia.

luni, 19 decembrie 2011

Topul restaurantelor din Bucuresti pe 2011 comentat

     Saptamana trecuta au fost anuntate si inmanate Premiile Restograf pe 2011 restaurantelor din Bucuresti cu cea mai buna mancare.
    Spun “cea mai buna mancare” pentru ca acesta a fost singurul criteriu de evaluare si de departajare. Fara a tine seama, deci, de amenajare, decoruri, atmosfera, servicii, preturi etc. Au fost mai multe categorii: cel mai bun restaurant din Bucuresti (in sensul detaliat mai sus, de cea mai buna mancare “overall”), cele mai bune pe principalele tipuri de bucatarii (“specific”, cum vad ca se spune adesea) si au fost inmanate si cateva premii speciale.
     De asemenea, au fost nominalizati si premiati cativa chelneri, in categoria “Chelnerii buni ai Bucurestiului”, fara ca aceasta sa aiba pretentia unui clasament sau sa ii considere “cei mai buni” din oras.

      La categoria “Cel mai bun restaurant din Bucuresti” lucrurile au fost clare si nu a fost nevoie de nicio deliberare din partea juriului. Heritage are cea mai buna mancare din Bucuresti si suntem convinsi ca sunt mai multe capitale in Europa sau chiar tari intregi care nu au nici macar un singur restaurant de acest nivel. Atata vreme cat un mare chef, de talia lui Juan Amador, isi pune semnatura pe meniul uni restaurant, oricine poate fi sigur ca mancarea are acelasi gust ca in oricare alt restaurant cu aceeasi semnatura. Chiar daca nu el e cel care gateste in bucataria respectiva zi de zi. Acestea sunt lucruri cu care oameni ca Amador nu se joaca.
Bucataria americana inseamna aproape exclusiv carne de vita. Aici am avut mai multi “finalisti”, cum ar fi Prime, de la Radisson, Red Angus Steakhouse, din Centrul Istoric, sau chiar Osho, din Primaverii. Pana la urma premiul a ajuns la JW Steakhouse de la Hotelul Marriott, si diferentierea am facut-o nu atat pe carnea de vita, ci pe restul mancarurilor, cu un usor avantaj pentru JW Steakhouse, am zis noi.

      Dintre cele cu bucatarii din Orientul Mijlociu, am separat restaurantele turcesti si pe cele libaneze, destul de multe si cu mancare foarte buna incat sa poata face o categorie separata. Le-am grupat pe restul sub numele de “bucatarie arabeasca”, unde i-am pus si pe persani (iranieni), desi ei nu sunt arabi. A fost dificil de departajat. Si Ali Baba, de la Piata Muncii, are mancare foarte buna, si Naser, de la Domenii, la fel, si altii. Pana la urma am dat premiul restaurantului Sis Kebab de pe bulevardul Dacia, constienti fiind multi ar putea avea alte pareri.

       Restaurantele cu bucatarie balcanica (fara greci si turci, reprezentati separat) sunt putine in Bucuresti. Si asta spre mirarea multora, mai ales, a strainilor. Am luat in calcul si Taverna Sarbului, insa nu ni s-a parut foarte buna mancarea acolo; mai buna a fost la Balcic, restaurantul bulgaresc de pe Calea Dorobantilor, la Perla, insa pana la urma i-am premiat pe cei de la Balkan Bistro, de la Hotelul Continental, care fac mancarea la modul mai putin industrial, cu mai multa atentie, si, deci, cu mai mult gust.
      Cu chinezii si cu mancarea lor a fost greu pentru niste nechinezi ca noi. Se stie bine ca peste tot in Europa multe restaurante chinezesti au mancare “chinezeasca pentru europeni” si mancare chinezeasca chinezeasca, asa cum o mananca ei in tara lor. De obicei te intreaba de care alegi, daca se intampla sa aiba ambele feluri. Gusturile acestor mancaruri sunt foarte diferite, in majoritatea cazurilor, si dezbaterea pe dilema daca o mancare chinezeasca nechinezeasca (adica cea pentru europeni) poate fi inclusa intr-o astfel de evaluare si daca se poate imagina ca ar putea fi mai buna la gust e fara solutie si fara sfarsit (de dilema vorbesc). Foarte cunoscutul (si premiatul) Orasul Interzis de pe Silvestru ni s-a parut prea comercial, inclusiv la mancare, asa ca ne-am indreptat atentia si catre restaurantele mai mici. Si Harbin, din Zona Decebal, si Hong Kong, de pe Calea Grivitei, au mancare buna, insa am zis noi ca restaurantul de pe Viitorului, China Town, merita premiul.
A fost si o intamplare amuzanta legata de acest China Town si de premiile noastre. Cand am sunat sa-i anuntam ca ii premiem pentru cea mai buna mancare chinezeasca din Bucuresti au intrat in panica! Nu am vorbit cu patronii, chinezi toti, inclusiv bucatarii, evident, pentru ca nimeni de la China Town nu vorbeste romaneste, englezeste sau orice altceva decat chinezeste. Au fost foarte alarmati de stire si ne-au rugat sa nu le dam premiul, pentru ca ei nu vor sa apara in public, in presa sau in orice alt loc s-ar putea vorbi despre ei. Le-am dat premiul, totusi. Un “dat” virtual, pentru ca nu a venit nimeni la festivitate sa-l ridice, evident, si nici dupa aceea…

       Si la categoria bucatarie frantuzeasca lucrurile au fost destul de clare. Avem doua restaurante frantuzesti cu nota maxima pe Restograf: mai vechiul La Cantine de Nicolai si Bistrot Epoque, de la Hotelul Epoque. Cata vreme Heritage-ul a fost inchis si cand Collage nu exista, multi considerau – si pe buna dreptate – ca la La Cantine de Nicolai se mananca cel mai bine in Bucuresti. Apoi s-a deschis Bistrot Epoque, cu o “grande cuisine” clasica, curata, fara dubii. Asa ca premiul a ajuns la ei, considerandu-l cel mai indreptatit reprezentant al gastronomiei frantuzesti fine (clasice), un(e) “haute cuisine” (sau “fine dining”, cum vreti sa-i spuneti) clar, de manual.

      Si la bucataria germana a fost simplu. Noi stim un singur restaurant in Bucuresti care are o astfel de mancare pe care sa o recunosti din vizitele in marea tara, asa ca premiul a ajuns la Die Deutsche Kneipe. Am auzit ca ar mai fi cateva astfel de restaurante cu bucatarie germana in Bucuresti. Insa nu am auzit pe nimeni pana acum sa vorbeasca despre ele, asa ca pare putin probabil sa fie vreunul mai bun decat cel din zona Dorobantilor.
     
      La greci am avut o dilema, si anume daca sa comparam cunoscutul Mesogios, de pe Jean Louis Calderon, care are doar peste si fructe de mare, cu celelalte restaurante grecesti, mai generaliste. Pana la urma am ramas la acesta, la Mesogios, adica. Macar aici lucrurile sunt clare, fiindca au mancare foarte buna, celelalte fiind departe de a aduna doar aprecieri pozitive, asa cum se intampla cu Mesogios.
Indienii au vreo cinci restaurante in Bucuresti, cu Taj cel mai cunoscut si mai mediatizat (fiind si cel mai vechi, se pare), apoi cu Karishma si cu Haveli. Mai e si Barka Saffron cu o bucatarie mai ciudata, ceva ce i-ar face pe niste indieni din India sa ridice din sprancene, probabil, insa pe aceia nu i-am incadrat cu totul in aceasta categorie. Premiul a mers spre Haveli, considerandu-l un pic mai autentic decat pe foarte comercialul Taj. I-am sunat de cateva ori pe cei de la Haveli sa le spun ca au primit un premiu pentru cea mai buna mancare indiana din Bucuresti, insa nu parea sa inteleaga nimeni despre ce vorbesc, asa ca am abandonat. Nu a venit nimeni sa-si ia premiul, a ramas Mircea Dinescu cu el. Cred ca nici acum cei de la Haveli nu au aflat.

      La bucatarie internationala am nominalizat si premiat pe Collage, fara nicio ezitare. Aici trebuie facuta o paranteza, totusi, fiindca in aceasta categorie, “bucatarie internationala”, adica, am inclus prin excluziune. I-am pus pe cei care nu se incadrau prea bine in celelalte categorii, bine si clar definite, acelea. Si pe cei cu fusion i-am pus tot aici si pe cei cu “nouvelle cuisine”, la modul general. Collage se (auto)definesc drept “creative cuisine”, sau “cuisine collage”, care e ceva cu bucatarie moleculara, fusion, internationala si de orice alt fel la un loc. Cum pe Restograf nu avem categorii separate pentru orice-i trece cate unui chef dimineata prin cap, a ramas ca cea mai buna bucatarie “internationala” din Bucuresti e la Collage, si gata!

       Pentru italieni ne gandiseram sa separam bucataria fina de cea traditionala si sa dam doua premii, asa cum am facut cu cea romaneasca. Daca am fi facut asa, si Cucina de la Marriott ar fi castigat un premiu. Dar nu a castigat, pentru ca am lasat o singura categorie, unde a trebuit sa alegem intre Roberto’s de la Hilton, Osteria Gioia si Patrizia Ristorante. I-am premiat pe cei de la Roberto’s, fiind pozitionati aproape exclusiv pe bucatarie fina, ceilalti avand ceva mai multe “traditionale” – excelente si acestea, fara indoiala, insa din alta categorie.

       La japonezi doar Benihana si Maiko fac bucatarie japoneza de top – bazata pe produse foarte scumpe, adica. Sunt si altii care fac mancare buna, in special Zen Sushi, insa aceea e obisnuita, comerciala, in alta categorie. I-am premiat pe Benihana, desi si ceilalti, Maiko, fac niste lucruri care i-au surprins pana si pe strainii cei mai umblati prin lume.

      Cu restaurantele libaneze a fost cel mai greu. Sunt multe restaurante libaneze foarte bune in Bucuresti. Cu mancare atat de buna incat multi francezi sau nemti sau straini de aiurea au spus in cor ca nu au mancat niciodata in tarile lor ceva libanez atat de bun. Chez Toni, Grenadine, Piccolo Mondo, Saidoun, 1001 (de) Nopti, El Bacha, Capitan, La Vieille Marmite si inca vreo cateva ar fi putut primi premiul pentru cea mai buna bucatarie libaneza din Bucuresti la fel de bine. L-am trimis la Levantin, din Hanul lui Manuc, cu mesajul ca sunt norocosi si ca ar fi putut la fel de bine sa ajunga si in alta parte. Oricum, ii felicitam aici pe toti cei care ne dau o astfel de mancare libaneaza buna in Bucuresti.

      Un sondaj publicat si comentat la festivitatea de premiere arata ca bucurestenii pun pe primul loc in lista preferintelor, la distanta mare fata de celelalte, mancarea romaneasca. Asadar, data fiind importanta acestei bucatarii (abuz in termeni, dupa parerea unora care considera ca nu exista asa ceva), am separat bucataria traditionala (cea taraneasca) de bucataria urbana, cea care o include si pe cea “boiereasca”, daca facem si o segmentare temporala. La “urbani” i-am premiat pe cei de la Zexe, oameni pasionati de gastronomie, care stiu foarte bine ce si cum se face, si care le mai si fac atunci cand au produse foarte bune la indemana. Multe restaurante bune le au pe amandoua, adica si pe cea urbana, si pe cea taraneasca: Sarpele Roz, Casa Doina, Casa Bana, Caru cu Bere, Casa Iancului si inca vreo cateva, insa nu i-am considera mai buni decat cei de la Zexe.

      La mancare taraneasca cu gust i-am pus pe cei de la Torna Fratre si pe inca vreo cativa, dar premiul s-a dus la Balotesti, la Vatra Neamului a domnului Avram de la Chisinau, desi acesta sustine sus si tare ca ei fac acolo bucatarie basarabeana, nu romaneasca. Totusi, diferentele fata de bucataria romaneasca romaneasca sunt mici, mai ales fata de cea moldoveneasca (a noastra), incat s-a multumit si cu premiul pentru cea mai buna bucatarie romaneasca, dupa ce le-am explicat ca nu avem categorie distincta pentru cea basarabeana.

      Restaurante “traditionale romanesti” – fie ele taranesti sau orasenesti – sunt multe in Bucuresti. Chiar si asa, niciun restaurant cu bucatarie romaneasca nu are nota maxima la mancare pe Restograf, si e putin probabil sa o primeasca pana cand va muri si ultimul membru din juriu care a apucat sa manance o astfel de mancare adevarata la tara, facuta dintr-un porc real, dintr-o gaina gaina si din ouale acesteia sau dintr-o rosie mica si plina de pete, dar luata direct de pe vrej.

      Si la turci am avut mai multe optiuni, cu Edessa 33, Turkuaz, Les Ottomans sau Golden Falcon competitori redutabili. Totusi, premiul a ajuns in Centrul Vechi, la Divan.
Tot in Centrul Istoric a ajuns si premiul pentru cea mai buna bucatarie ungureasca, la St. George, desi la fel de bine ar fi putut sa ajunga si la Papa La Soni. Insa acestuia din urma i-am dat alt premiu, la alta categorie, asa ca i-am ales pe primii. I-am sunat si pe ei de cateva ori ca sa le spun de premiu – vorbind romaneste, e drept – si mi-au transmis sec, de fiecare data, sa le las oferta prin fax sau prin email. Au aflat din ziare, a doua zi, ce voiam de la ei, si au venit sa-si ia premiul, de la biroul meu.

     A fost putin dificil incadram pe cei cu mancarea vegetariana si dietetica, mai ales ca mai greu gasesti ceva foarte bun la gust prin farfuriile lor. Pana la urma am inventat urmatoarea formula, ca sa-i “impacam” pe toti: Mandala la bucatarie vegetariana, La Vie en Raw.z la vegani (extremistii vegetarienilor) si Bistro Montignac la categoria bucatarie dietetica.

      Cea mai buna mancare din jurul Bucurestiului a fost considerata cea de la Diana, din Belciugatele. Bucatarie romaneasca, traditionala, bine facuta si prezentata. Patroana ne-a ocarat ca am scris ceva ce a stirbit imaginea stabilimentului (nu mai tinea minte ce) si a hotarat ca nu are nevoie de premiul nostru. I l-am trimis, totusi, printr-un curier…

      Am mai dat cateva premii speciale: Papa la Soni pentru cel mai boem restaurant din Bucuresti, Casa di David pentru restaurantul cel mai apreciat de catre VIP-uri, conform nominalizarilor de pe Restograf, si Nicoresti ca restaurantul preferat de catre cititorii Restograf, adica restaurantul care a stat (si sta inca, la ora la care scriu) pe primul loc in Topul Cititorilor cea mai lunga perioada de timp.
Fiindca am tinut neaparat sa premiem cateva restaurante care noua, celor de la Restograf, ne-au placut foarte mult, am inventat un premiu special pe care l-am numit “Preferinta Restograf”, ca sa fie clar despre ce e vorba. A mers la Marshal, probabil restaurantul bucurestean cu cea mai fidela clientela si cel mai iubit de catre aceasta, la Red Angus Steakhouse si la La Bonne Bouche, amandoua din Centrul Istoric. Si fiindca am vrut sa le aratam increderea si aprecierea noastra celor de la Barca, restaurantul vegetarian (vegan) crestin, le-am facut un premiu special, “Cel mai bun restaurant neconventional din Bucuresti”. Nu conteaza ca nu va intelege nimeni despre ce e vorba. Important este ca Barca e un restaurant la care ar trebui sa mergeti macar o singura data, pentru ca doar din povestiri nu veti intelege.

    In incheierea evenimentului am facut publica Lista 133 Restograf. Dar despre ea o sa scriu alta data.

   sursa: George Butunoiu, wall-street.ro

vineri, 16 decembrie 2011

Atenţie la produsele de post cu E-uri interzise!

Perioada postului ne îndeamnă să consumăm diverse produse pe care le găsim în comerţ şi care sunt recomandate ca fiind de post. Fie că vrem să respectăm postul religios, fie că dorim o perioadă de alimentaţie mai săracă în proteine şi calorii, mulţi dintre români aleg de pe raft, în această perioadă a anului, produsele de post.

Desigur, atenţia noastră se îndreaptă cu precădere spre fructe şi legume proaspete din pieţe şi magazine specializate dar şi spre cămara cu gemuri şi murături. Dacă vă imaginaţi că este o alimentaţie săracă, vă înşelaţi. Există o bucătărie la fel de imaginativă şi o paletă foarte mare de mâncăruri savuroase doar din vegetale, fără lactate, brânzeturi şi cărnuri.

IncreaseMâncărurile, ciorbele, supele şi pastele din legume vor lua locul prăjelilor şi fripturilor iar dulciurile pot fi cu succes înlocuite de fructe crude, pline de vitamine, de dulceţuri, fructe uscate, compoturi şi halva din comerţ ori făcută în casă, din seminţe atât de pline de fibre, proteine, uleiuri vegetale, minerale şi alţi nutrienţi. Uităm o perioadă de ciocolata cu lapte, de prăjiturile cu lapte, unt şi brânză, pe care le înlocuim cu produse asemănătoare, din seminţe şi soia.

Pentru a respecta tradiţia şi rânduielile religioase de dinaintea Crăciunului ne vin în ajutor şi produsele vegetale din magazine, cărora în această perioadă li se dedică rafturi întregi iar plasa de cumpărături nu va fi goală ci se poate umple uşor cu bunătăţi, doar bani să fie.

De ce am alege – chiar şi când nu e post – laptele din soia? Pentru că e nutritiv şi un înlocuitor delicios al laptelui de vacă. În plus, ajută şi în lupta contra osteoporozei şi a lipsei de calciu. Cu un aport important de vitamine, calciu şi grăsime vegetală, se recomandă chiar şi celor care ţin regim. Conţine, printre altele, vitaminele A, D, B1 şi B2, proteine, fier, calciu, potasiu etc. Un alt atu al lui este faptul că e dulce, asemănător la gust cu laptele de vacă şi nu e lipsită de interes absenţa din compoziţia lui a lactozei, care poate cauza alergii. Conţine proteine, vitamine din grupa B şi minerale.

IncreaseDe ce mă dau în vânt după brânza tofu, care în perioadele de nepost mi-e greu să o găsesc pe rafturile magazinelor? Pentru că se prepară din boabe de soia integrale, e extrem de gustoasă mai ales dacă p alegi pe cea cu ardei, ciuperci sau verdeaţă şi are un conţinut bogat în proteine şi celuloză. Poate fi folosită atât la sandvişuri cât şi la unele supe vegetale, nemaivorbind de salatele cu tofu, care sunt un deliciu. După părerea mea are un gust asemănător brânzei de origine animală, îmi oferă o alternativă brânzei de vaci sau oaie, din când în când.

Pentru a ne lămuri şi cât de ecologice, bio şi sănătoase sunt produsele „surogat” de lapte şi produse din lapte, precum şi din aşa-zisele maioneze vegetale (fără ou) – care ne sunt recomandate prin magazine pentru perioada de post – facem apel la un studiu realizat de InfoCons – singura revistă de teste comparative din România – care a studiat pentru noi toţi etichetele a 9 produse de post din magazine, care înlocuiesc produse precum lactatele şi maioneza.

IncreaseÎn primul rând, e bine să ştim că eticheta produsului trebuie să conţină o serie de informaţii obligatorii, care să permită consumatorului alegerea sortimentului dorit. Ideal e să ne uităm în primul rând la informaţiile menţionate pe etichetă, chiar dacă aspectul produsului ne face cu ochiul, parcă cerându-se pus în coş şi apoi pe masă.

Cele nouă produse monitorizate de InfoCons sunt vegetale pe bază de soia şi ovăz şi sunt căutate mai ales în această perioadă. Pentru a fi consumatori informaţi, care nu achiziţionăm „orbeşte” tot ce ni se recomandă din dorinţa de a se vinde, vom arunca o privire peste tabelul alăturat, care cumulează informaţiile de pe etichetele celor 9 produse şi vom afla câte E-uri conţin acestea.

Tabelul adună la un loc băuturi UHT, preparate tip iaurt, tofu, sos de maioneză, toate având în compoziţie numai produse vegetale – soia, ovăz şi uleiuri vegetale.

IncreaseŞi ce ne spune acest tabel? Din cele 9 produse studiate se constată că 90% dintre ele conţin minim un E. Numărul maxim de aditivi alimentari înscris pe etichete este de 7, dar există şi un produs fără nici un aditiv alimentar. Cel mai des întâlnite sunt E440, E270, E330, E322, E304, considerate inofensive. Totuşi, două produse ne-au atras atenţia prin faptul că în ele găsim un aditiv alimentar (E418 - guma gellan) care este interzis în România!

Studiul a fost realizat de revista amintită în parteneriat cu Facultatea de Alimentaţie şi Turism, Catedra de Inginerie şi Management în Turism din cadrul Universităţii Transilvania Braşov, în perioada 16.11.2011 – 09.12.2011. Aşadar datele sunt recente, dar, din păcate nu atotcuprinzătoare privind întreaga ofertă de produse şi sortimente de post. E însă un exemplu care poate ne va sensibiliza să deschidem mai bine ochii şi să nu ne lăsăm „furaţi” de aspect, fără a ţine cont de conţinutul lor. Nu e greu să fim atenţi şi nu e nici o tragedie dacă vom renunţa la vreun produs după studierea etichetei. Oferta e variată şi de ce nu am pune pe primul plan grija pentru cât de sănătos ne hrănim?
 sursa: business-forum.ro

joi, 15 decembrie 2011

Leacuri care te ajută dacă întreci măsura la mâncările de sărbători

După ce te ţii departe de mâncărurile „de dulce" în timpul postului, mesele festive de Crăciun şi de Anul Nou pot deveni periculoase pentru sănătate. Iată câteva leacuri care te vor ajuta în cazul în care vei fi obligat să „forţezi nota".
Pelinul
Uleiul volatil şi substanţele cu efect antibacterian, care îi dau gustul amar (tuiol, pinen, artamarină), fac din pelin o plantă medicinală ideală pentru perioada de Sărbători în care ficatul este pus la încercare de consumul excesiv de alimente.

Nu doar infuzia de pelin stimulează şi revigorează ficatul, eliminând toxinele acumulate, ci şi pulberea. Cu un sfert de oră înainte de mesele principale, ia o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin, ţine-o sub limbă, apoi înghite.

Extractul de struguri

Pentru buna funcţionare a ficatului şi pentru regenerarea celulelor hepatice, este de ajutor extractul din sâmburi de struguri.

Extractul îl găseşti sub formă de picături sau de capsule în magazinele cu produse naturiste. Cura cu extract de struguri ţine 3-4 luni, timp în care iei o capsulă zilnic sau şase picături de trei ori pe zi.

Ridichea neagră

Curăţă impurităţile acumulate de organism şi ajută în perioada de tratare a tulburărilor hepatice. Este vorba despre siropul de ridiche neagră, pe care-l poţi face singur acasă.

Mai întâi, taie ridichile rondele, apoi aşază straturi de felii pe fundul unui vas şi acoperă-le cu zahăr. Lasă câteva zile la macerat, până se formează un sirop gros. Bea din el zilnic trei linguri, dimineaţa, pe stomacul gol, timp de o lună.

Secară

Un remediu recomandat chiar şi celor care suferă de hepatită, boală acută, infecţioasă a ficatului, este secara, sub formă de decoct.

Îţi trebuie 30 de grame de secară şi o cană de apă rece. Bea două căni de decoct pe zi. El acţionează asupra ţesutului hepatic şi favorizează refacerea integrală a celulelor ficatului.

Pătrunjelul

De patru ori mai bogat în vitamina C decât portocala, pătrunjelul ajută la regenerarea celulelor hepatice, la eliminarea toxinelor şi la reducerea congestiei ficatului. Cel mai bine ar fi să consumi pătrunjelul în stare crudă, mărunţit şi adăugat în mâncăruri sau salate. Sursa: click.ro

luni, 12 decembrie 2011

Mezeluri si fructe pe Internet? Un roman incearca sa modifice obiceiurile de cumparaturi din tara

-Obiceiuri in formare-  Sursa: wall-street

Omul de afaceri Alex Danciulescu  incearca sa schimbe obiceiurile de achizitie de bunurui de larg consum lansand, dupa investitii de peste 10.000 euro, un site ce comercializeaza produse de bacanie, mezeluri, fructe sau conserve.

Domeniul CumparacuClick.ro este detinut de firma de management consulting Know How, aceasta avand un parteneriat pe termen lung cu firma de distributie Class MDA. Ambele companii sunt detinute de Alex Danciulescu, om cu experienta pe piata de bunuri de consum de peste zece ani. Danciulescu a lucrat pe pozitii de conducere in companii precum Excellence Plus, Sika sau Firenze.

Firma care gestioneaza acest concept este si un importator unic al unor vechi furnizori in Europa de vest pentru o multitudine de produse - in special legume, produse alimentare sanatoase, bio, dietetice, care sunt de asemenea livrate catre piata roamaneasca prin intermediul altor hypermarketuri si supermarketuri. Restul achizitiilor sunt facute de la producatori, importatori/distribuitori si, in unele cazuri, de la en-gross-uri sau magazinele cash&carry.

In SUA, segmentul de piata al site-urilor de comert electronic ce au ca domeniu de activitate bunurile de larg consum sunt in crestere, existand mai multi jucatori pe diferite regiuni/orase. In Romania insa aceasta piata este inca incipienta – comertul electronic, desi in crestere, este inca redus, per total, iar romanii prefera sa cumpere produse de la supermarket-uri. Supermarket-urile si hipermarket-urile traditionale inca nu si-au creat site-uri proprii de achizitie de produse.

In decizia de achizitie de bunuri de larg consum intervin doi factori decisivi - calitatea produselor si viteza cu care se face livrarea, subliniaza Danciulescu. “Pentru Bucuresti, CumparacuClick livreaza in 3-24 de ore. Produsele sunt in general livrate in cateva ore, in majoritatea cazurilor in ziua comenzii. In restul tarii, in functie de natura comenzii, intervalul poate varia dar nu dureaza mai mult de 48 de ore", subliniaza el.

Danciulescu spune ca este esential ca produsele si serviciile sa fie ireprosabile. “Un client multumit va avea curaj sa comande si pe viitor fara sa "pipaie" verdeturile. Mai mult, core targetul nostru este format din persoane care au foarte putin timp, or daca noi livram servicii si produse de calitate, pentru ei este suficient", spune Alex Danciulescu.

Pana in prezent, la circa sapte luni de la lansarea site-ului, au cumparat circa 3.000 de clienti, majoritatea revenind pentru mai multe achizitii, conform oficialilor companiei.

Preturile produselor variaza dar, per total, pretul cosului este acelasi ca in supermarket-urile si hypermarket-urile clasice. « In particular, pretul cosului poate fi chiar mai mic, fara a mai pune la socoteala timpul investit pentru cumparaturile clasice, costul benzinei si altele”.

Seful proiectului spune ca produsele sunt importate direct sau aprovizionate direct de la producator si au intotdeauna pretul redus. Mai mult, clientul nu va avea surprize "la casa de marcat" ca produsul avea de fapt alt pret decat cel de la raft.

"De asemenea, noi nu folosim alte mijloace in avantajul nostru, cum ar fi muzica si reclamele in timpul cumparaturilor, care se pare ca ar avea un anumit efect psihologic de falsa fericire temporara asupra clientilor, inclusiv distragandu-le atentia de la calcule celor care incearca sa se incadreze intr-un anumit buget planificat anterior. In cazul CumparacuClick.ro nu exista niciun element intruziv, nicio presiune, cosul putand fi finalizat oricand, chiar si la zile distanta", subliniaza Danciulescu.

In cele sapte luni trecute de la lansarea proiectului, compania nu si-a propus profit ci a «tatonat piata» insa "Suntem foarte aproape de masa critica de clienti si, implicit, de break even. Acest lucru ne incurajeaza foarte mult, insa strategia noastra actuala nu pune accentul pe profit in urmatorul an ci pe dezvoltare si cresterea exponentiala a vanzarilor. Acum primeaza indicatorii de performanta precum numarul de clienti noi, numarul mediu de comenzi pe client (deci fidelizarea clientilor), customer service level. In 2012 estimam ca vom ajunge sa adaugam si cea de-a saptea cifra la cifra de afaceri", mai spune Alex Danciulescu.

Magazinul incearca sa targeteze prin mijloace nisate de comunicare persoanele foarte ocupate, care nu au timp pentru cumparaturi. "In curand insa, odata cu diversificarea gamei de produse – primul pas este introducerea a peste 1000 de titluri de carte pe site, incepand cu jumatatea lunii decembrie, urmand apoi electrocasnicele, accesoriile auto si bricolajul - vom lua in calcul si comunicarea de masa".

marți, 6 decembrie 2011

Bucătarul Alin Urlea transformă orice fruct într-o floare

Arădeanul în vârstă de 33 de ani sculptează forme complicate din orice fel de fruct, chiar şi din cele exotice. Nu este magician şi nici nu are vreo ustensilă specială care să transforme fructele şi legumele în flori deosebite sau chiar în buchete sofisticate.

Cu ajutorul unui singur cuţit, Alin Urlea reuşeşte să creeze adevărate opere de artă. Toate ideile îi vin pe moment şi rar se întâmplă să îşi programeze dinainte vreo sculptură.
„Când văd fructul, îmi vin şi ideile. Rare sunt cazurile în care am o sculptură în fructe stabilită dinainte. De obicei utilizez motive florale, pentru că sunt cele mai spectaculoase“, a declarat Alin Urlea.

Arădeanul este de meserie bucătar, însă pe lângă gastronomie, în urmă cu aproape trei ani, şi-a descoperit pasiunea pentru sculptat în fructe. Fiecare fruct care ajunge în mâinile lui se transformă într-o mică operă de artă. Sculptura unui fruct poate dura trei ore, dar dacă acesta este mai mare, prelucrarea lui poate ajunge şi la cinci ore de muncă. De la boabe de struguri, cireşe, mere sau pere până la lubeniţă, pepene verde, pepene galben, papaya sau mango, Alin a avut de-a face cu de toate. Şi de fiecare dată reuşeşte să vină cu ceva nou. „Cele mai dificile sculpturi au fost cele în fructul dragonului sau Phithaya, care are miezul foarte moale şi care necesită foarte multă migală”, a dezvăluit Alin Urlea.

Mai uşor vara

Alin este gata mereu să facă o demonstraţie a talentului său şi încearcă de fiecare dată să realizeze ceva nou. Acum este solicitat din ce în ce mai des de clienţi din Arad, atât pentru petreceri mai restrânse, cât şi pentru nunţi sau botezuri. Perioada de iarnă este însă ceva mai grea, din cauza faptului că oferta de fructe şi legume este mai redusă.
„Vara este un adevărat spectacol de culori pentru că ai la dispoziţie o grămadă de fructe şi legume. Iarna e ceva mai greu, dar ne descurcăm până la urmă cu fructele exotice”, a spus bucătarul.


„Din floare se naşte fructul care se transformă în floare cu măiestrie şi pricepere“. Acesta este motto-ul după care tânărul se ghidează spre reţeta succesului. „Îmi plac foarte mult florile şi le consider spectaculoase, tocmai de aceea majoritatea motivelor operelor mele reprezintă florile”, a mărturisit Alin Urlea. Singurul regret al autodidactului în domeniu este că nu se organizează niciun concurs de specialitate, la care să poată să îşi etaleze talentul. Sursa: adevărul.ro

Sancțiuni dure de la UE privind protecţia datelor personale ale clienţilor

Companiile care au operaţiuni în Uniunea Europeană şi vor încălca noile reguli mult mai stricte privind protecţia datelor personale ale clienţilor vor fi amendate cu până la 5% din cifra de afaceri, potrivit unui proiect de act normativ văzut de Financial Times care va fi publicat oficial luna viitoare.
Companiile cu mai mult de 250 de angajaţi vor fi obligate să angajeze oameni specializaţi în protecţia datelor, iar legea are prevederi speciale care să o facă aplicabilă şi în cazul subsidiarelor europene ale unor companii internaţionale. Noua lege va include prevederi mai aspre în legătură cu vânzarea bazelor de date cu informaţii despre clienţi sau în legătură cu protecţia datelor pe reţelele sociale sau în servicii de stocare de tip cloud. Legea va avea un impact important pentru reţelele sociale în condiţiile în care actul normativ îşi propune să introducă o facilitate controversată, respectiv "dreptul de a fi uitat".

Acest "drept de a fi uitat" le va permite utilizatorilor să şteargă date postate anterior online chiar şi după ce şi-au dat anterior acordul ca ele să fie publice. De asemenea, în cazul în care date private confidenţiale sunt compromise - aşa cum a fost cazul celor 77 de milioane de clienţi ai reţelei Sony Playstation ale căror date au fost furate - companiile vor avea un termen de 24 de ore ca să-şi notifice clienţii asupra situaţiei. Sursa: zf.ro

Șase erori de evitat ca să nu te mai îngrași

Ai observat că în ultima perioaăa ai început să iei proporții? Dacă nu vrei să începi o cură de slăbire, mai ales că se apropie sărbătorile, iar tentațiile culinare sunt mari, este suficient să eviți anumite greșeli alimentare pentru a slăbi. Iată care sunt cele șase erori pe care nu trebuie să le mai faci de acum încolo ca să revii la greutatea ta normală.

Mâncatul pe fugă
Un obicei des intalnit, mancatul pe graba este o greseala care costa. De ce? Pentru ca inghitirea unui sandvici in viteza nu lasa timp creierului sa savureze alimentele. Rezultatul: acesta nu mai declanseaza semnalul de satietate si organismul nu mai este prevenit ca trebuie sa se opreasca. Asadar, vei continua sa mananci si sa consumi inevitabil un surplus de calorii.
Consumul de calorii lichide
Caloriile lichide aduse de alcool, cafea cu lapte, sucuri de fructe si alte bauturi acidulate contribuie la cresterea in greutate. Un studiu american a demonstrat ca bauturile indulcite nu influenteaza senzatia de satietate. In consecinta, se asimileaza calorii, iar foamea va persista. Cifre bine de retinut: un pahar de suc de struguri de 150 ml are 99 de calorii, unul de suc natural de portocale fara pulpa are 155 de calorii, 150 ml de vin rosu are 104 calorii etc.
Gesturi mecanice
Cele mai multe persoane cad victime asa-numitei "amnezii nutritionale". Ce inseamna asta? Faptul ca mancam fara sa fim atenti, ducem alimentele la gura cu un gest mecanic, uitandu-ne la televizor sau citind o carte, de exemplu. Atentie! Este una dintre cele mai sigure modalitati de a te ingrasa. Creierul, absorbit de ceea ce privesti sau descifrezi, nu percepe cantitatile asimilate, de aici inevitabilul suplus de calorii.
Portii copioase
Ne-am obisnuit din ce in ce mai mult cu portii de mancare copioase, mai ales atunci cand mergem la un restaurant care propune formula de "bufet suedez". Trebuie sa ai mereu in vedere faptul ca organismul tau nu necesita in mod real, zi de zi, cantitati atat de mari. O femeie are nevoie de 1.800 pana la 2.600 de calorii pe zi, iar un barbat de la 2.000 pana la 3.500 de calorii. Sfat: nu uita ca nu esti obligata sa termini de mancat tot ce ai in farfurie (asculta-ti semnalul de satietate!).
Imbogatirea salatelor cu "suplimente"
Multe persoane au tendinta de a pune in salate crutoane, cuburi de branza sau de sunca etc. Aceste mici "suplimente" cantaresc greu in balanta. Desigur, dau gust salatei, dar contin destul de multe calorii. Rezultatul: salata ta dietetica va deveni mai bogata in calorii decat un sandvici. De exemplu, o felie de bacon prajita are 43 de calorii, iar 40 de grame de feta (45% grasime) - 106 calorii.
Neglijarea micului dejun
S-a demonstrat faptul ca persoanele care nu mananca dimineata sunt mai grase. Uneori suntem tentate sa credem ca daca sarim peste o masa limitam numarul de calorii dintr-o zi. Persoanele care iau mai putin de trei mese pe zi ajung ca, la final, sa asimileze mai multe calorii. Aceasta este conluzia unui studiu la care au participat aproximativ 7.000 de barbati si femei. Sfat: stai departe de produsele de patiserie si prajituri, care sunt bogate in grasimi saturate, lipide care, pe langa faptul ca ingrasa, ingroasa arterele. Sursa: cancan.ro

luni, 5 decembrie 2011

S-au deschis 7 restaurante mari dintr-un foc in Bucuresti


Noiembrie a fost o luna cu multe noutati pe piata gastronomica bucuresteana. S-au inchis destule restaurante, insa s-au si deschis la fel de multe, si nu dintre cele mai mici, ci din acelea la care investitiile nu pot avea numere cu mai putin de sase cifre.


Dintre cele care s-au inchis, mi-au atras atentia mai mult Carmelo, pe Popa Savu (acolo unde a fost un Basilicum inainte) si La Blanca, la Romana, vizavi de ASE. De La Blanca eram convins ca va avea aceasta soarta, chiar ii prevazusem sfarsitul pana cel tarziu in vara aceasta, intr-un articol scris anul trecut. A fost sa fie toamna… De Carmelo chiar imi pare rau, mai ales ca nici nu i-ar fi trebuit prea mult ca sa devina un restaurant cautat de bucuresteni. Exact acum un an scriam despre ei: “Daca nu va veni repede cu ceva intr-adevar deosebit in farfurie, eu nu-i dau o viata lunga Carmelo-ului. Si mi-ar parea tare rau, pentru ca mi-e drag de locul acela.”. Ca aproape toti patronii de restaurante, si cei de la La Blanca, si cei de la Carmelo s-au concentrat aproape exclusiv si si-au investit toti banii in amenajare si in decoruri, considerand ca asta e mult mai important decat mancarea. Insa nu e chiar asa…

Dar sa lasam vestile proaste in urma si sa revenim la cele bune si sa vedem cine isi permite sa investeasca sute de mii de Euro in plina criza intr-un domeniu atat de riscant si de imprevizibil cum sunt preferintele culinare si, mai ales, cele sociale ale bucurestenilor.

Mitica Dragomir a bagat mana adanc in buzunar si a facut un restaurant intr-o casa mare si veche pe Otetelesanu, in spatele Palatului Telefoanelor si a Novotelului. Si-a pus numele fiului pe local, cu un subtitlu menit sa faca lucrurile foarte clare: “Restaurant Bogdani – carne si peste” (foto dreapta). Nici meniul, nici amenajarea nu prea sunt in ton cu vremurile, insa Bogdani chiar si-a propus sa fie un restaurant clasic, fara surprize. Cheful e din vechea generatie de la Intercontinental, care pregateste in bucatarie toata mancarea, asa cum stie el, nu o ia gata facuta de la supermarket. Cine are inca nostalgia marilor restaurante si a mancarurilor de pe vremurile in care Lido, Intercontinentalul si Selectul stabileau standardele gastronomice in Bucuresti, sa mearga la Bogdani. E un restaurant cinstit, cu mancare muncita. Meniu Bogdani

Daca Bogdani merge mai mult pe bucataria romaneasca urbana, Sarpele Roz trage catre bucataria romaneasca traditionala, cea taraneasca. A fost deschis de curand in locul unui restaurant cu mult peste si cu fructe de mare, Istria, de la care i-au ramas niste decoruri butaforice, cu coloane antice grecesti. Iar Istria a luat locul celebrului Mar de Aur, insa nu inainte ca acesta sa mai treaca prin niste maini. Revenind la coloane si la basoreliefuri, acestea au fost vopsite in rosu si in alte culori tari, au fost puse tot felul de decoruri traditionale si a iesit ceva ce mie imi place, in mare, pentru un astfel de loc, insa care unora le smulge diverse remarci ironice. Oricum, mancarea e buna la Sarpele Roz. Si mai exista acolo un punct de atractie, mai ales pentru straini: niste lautari cunoscuti, care iti canta pana la ziua, daca te tin puterile. Sarpele Roz si-a propus sa devina unul dintre restaurantele traditionale romanesti de neocolit in Bucuresti si sa mai recupereze putin din faima trecuta a Marului de Aur. Cred ca are sanse bune sa reuseasca.

Patrizia, italianca vorbareata care a inceput demult cu restaurantul semi-clandestin si nefiscalizat de la ea de acasa, in Buftea, si care a capatat destula faima printre bucurestenii cu bani, si-a deschis si ea unul acum. Pe banii unui avocat de la Tuca & Zbarcea, din cate am auzit. L-au chemat Ristorante Patrizia (foto dreapta jos). Asta dupa ce si-a facut mana si si-a testat retetele scumpe pe banii lui Vova, la Osteria Gioia, de la care a plecat intr-un mod deloc elegant. Ristorante Patrizia ocupa casa frumoasa de pe Moxa in care fiul lui Adrian Nastase avusese un restaurant scump, Maison de Karin, cu David Contant ca chef. Maison de Karin a fost inchis o buna bucata de vreme, dupa ce Nastase si asociatul lui si-au mutat tot interesul pe mega-proiectul din Herastrau, Bonton Palace. Din cate imi dau eu seama, cei de la Ristorante Patrizia au preluat aproape integral amenajarea si decorurile – foarte bine facute, de altfel – si au dat drumul restaurantului cu meniul identic cu cel pe care-l avusese Patrizia si la Osteria Gioia. Mancarea de la Patrizia e foarte buna, nimic de zis, asa ca si acesta va deveni unul dintre restaurantele italienesti din Bucuresti despre care se va vorbi destul de mult.  Ristorante Patrizia

Lucian Manu, cel care are si lantul de patiserii si restaurante French Bakery, a deschis zilele acestea Negresco, un restaurant elegant pe Stavropoleos, chiar intre Caru cu Bere si Chocolat. Amenajarea si decorurile de epoca sunt spectaculoase si impresionante, in genul celor de la Caru cu Bere (e posibil sa fie aceeasi cladire si aceiasi proprietari), asa cum se vede bine in poze. Mancarea e foarte buna la Negresco. Au adus acolo un chef francez, pe Georges Rognard, care a mai lucrat iniante in Bucuresti, la Paparazzi. Georges Rognard e un mare chef, sunt sigur ca poate face cu usurinta haute cuisine daca vrea si daca are cu ce. Nu cred ca si-au propus sa faca chiar grande cuisine la Negresco, date fiind contextul turistic al zonei si logica pastrarii preturilor sub control, insa sunt destul de aproape. Ca tot veni vorba despre preturi, acestea sunt destul de mici pentru o asemenea calitate a mancarii, si sunt curios sa vad daca vor reusi sa le mentina la acest nivel. E posibil, pentru ca am vazut multa lume la Negresco, si asta e mare lucru pentru un restaurant deschis de abia doua, trei saptamani. Merita, deci, o vizita la Negresco dupa o plimbare pe jos, cu masina lasata la vreun kilometru distanta, fara indoiala.

Auzul numelui “Montignac” face pe multi bucuresteni cu burtile mari sa tresara. Cei care se chinuie sa slabeasca stiu bine despre ce vorbesc… Restaurantul Montignac (Bistro Montignac, mai exact spus) e o franciza – cred ca prima in Bucuresti – de la inventatorul mult celebrului regim de slabit, Dieta Montignac. In mare, Montignac a spus ca daca nu amesteci la o masa mancarurile din doua grupuri mari, atunci slabesti, indiferent cat de mult ai manca. Dupa care a murit. Si asta la o varsta la care nimeni nu se astepta sa o faca. Regimul acesta functioneaza foarte bine daca il iei foarte in serios, foarte multi au slabit cu el. Cei de la Bistro Montignac garanteaza cu pierderea francizei ca tot ce e in farfurie coincide litera cu litera cu ce scrie in cartile doctorului Montignac, la vanzare, si ele, pe niste rafturi, alaturi de tot felul de produse originale din gama, garantate. Asadar, Montignac e un restaurant-bistrou care vizeaza un segment foarte bine delimitat de clientela. Daca unul dintre “ceilalti” ajunge din intamplare acolo, fara sa stie despre ce e vorba, cred ca se va mira de ce gaseste in farfurie si nu va vrea sa revina. Insa pentru cei care se chinuie cu slabitul, aparitia unui astfel de restaurant e cea mai buna veste care le va ajunge la ureche, pentru ca e greu de gasit ceva mancare rezonabil de buna la gust in dieta aceasta. Or, mancarea de la Bistro Montignac (foto dreapta jos) e aproape de maximumul care se poate obtine in aceste conditii. Si locul e placut, intr-o casa frumoasa in centru, aproape de Piata Amzei, vizavi de restaurantul Casa Veche. Eu sunt sigur ca Bistro Montignac va avea succes si ca se vor gandi in curand sa deschida si altele, asa cum au aparut multe prin alte orase europene. Bistro Montignac

Robert Dumitru, 25 de ani impliniti, i-a cerut domnului Dumitru Senior, cel care are celebra firma Niro, cu la fel de celebrul complex Dragonul Rosu, bani sa-si faca un restaurant bestial in Centrul Istoric. Si domnul Dumitru Senior i-a dat. Dumitru Junior a facut treaba buna cu ei, semn ca la varsta aceasta are deja reflexe solide si definitive de businessman. A luat o casa veche de pe Covaci, in dreptul Bisericii Domnesti, a restaurat-o foarte bine si a deschis acolo un restaurant italian, Vecchio. A adus si un bucatar bun, unul zis Papus, care a lucrat inainte la Charme. Ori Papus a invatat o multime de lucruri cat a traversat strada de la Charme la Vecchio, ori fusese suparat pe patronii de dinainte, ca eu am vazut o mare diferenta intre mancarea de la cele doua restaurante, facuta de acelasi chef – aflu acum. In defavoarea lui Charme… La Vecchio e destul de buna mancarea, desi cam inutil de pretentios prezentata, dupa parerea si dupa logica mea. Oricum, Vecchio e un restaurant bun, mai ales ca e foarte frumos amenajat, in stil mediteranean, ceea ce-ti da un mare chef de vacanta si de viata mai buna. Preturile sunt rezonabile, serviciul bun, clienti sunt, asa ca se pare ca vom mai auzi de Vecchio acesta. Restograf

Un restaurant la care nu am ajuns sa mananc inca s-a deschis intr-o casa foarte frumoasa de pe Lascar Catargiu, vizavi de Minerva. E casa care are un magazin cu produse scumpe de imbracaminte – nu stiu daca numai pentru barbati, sau si pentru femei, ca nu am intrat nici acolo. Pe el scrie Scabal si tot felul de alte nume de felul acesta, unii dintre bucuresteni stiu probabil despre ce vorbesc. Ei bine, casa aceasta foarte frumoasa e atat de mare incat are fata pe Lascar Catargiu si spatele pe Clopotarii Vechi. Acolo, de fapt (adica pe Clopotari), la un parter jos, aproape demisol, au deschis niste oameni (bogati, fara indoiala) un restaurant pe care l-au numit chiar “Casa Frumoasa”. Mai apare si “Veranda” in dreptul numelui, insa nu m-am lamurit daca face parte din numele restaurantului sau are doar un rol de subtitlu explicativ. Nu era deschis cand am ajuns eu acolo, insa m-au lasat sa ma uit pe meniu. Era impresionant, intr-adevar, cu denumiri de haute gastronomie. Mi-au spus ca au adus un chef de mare clasa din Israel si ca vor sa se pozitioneze direct in top, ca restaurant de fine dining. Cu preturile s-au pozitionat sigur, ca erau printre cele mai mari pe care le-am vazut eu in Bucuresti. Cei care au fost deja la Casa Frumoasa mi-au spus ca mancarea e buna si foarte buna, desi unii ezitau sa plaseze restaurantul acesta la “haute cuisine” curata. Locul e frumos, foarte elegant, cu lucruri scumpe si de calitate. Daca si mancarea e asa cum promit, atunci Casa Frumoasa se va cocota direct pe lista scurta a restaurantelor de top din Bucuresti. Oricum, voi ajunge in curand la ei si voi scrie ce am vazut si ce am mancat. Sper sa ma invite cineva…

Despre acestea sapte si de altele cateva mai mici am auzit eu ca s-au deschis in ultime luna. Cine stie cate mai sunt despre care nu am auzit, poate chiar unele si mai mari. Pentru vremuri de criza ca asta de acum nu e rau deloc, e chiar reconfortant. Sper sa le mearga bine, toate par investitii serioase si cu grija pentru calitate, nu smecherii speculative…
sursa:  George Butunoiu, Wall-Street.ro